Am aflat cu stupoare că doamna prof. univ. dr. Ecaterina Andronescu, ministrul EducaÅ£iei, Cercetării ÅŸi Inovării ÅŸi-a propus eliminarea ISTORIEI ca o obiect de învăţământ la 65% dintre clasele a XII – a (liceele tehnologice) din România. O asemenea decizie nu a îndrăznit să ia, la vremea respectivă, nici Ana Pauker, nici Iosif ChiÅŸinevschi, nici Leonte Răutu, deÅŸi „marele vecin de la răsărit” nu privea cu ochi buni istoria României. L-au delegat pe Mihai Roller să scrie manualul unic Istoria R.P.R., în care valorile naÅ£ionale erau diminuate, accentul fiind pus pe „ajutorul” primit de români din partea Rusiei ÅŸi Uniunii Sovietice.

Au trecut 20 de ani de la RevoluÈ›ia din Decembrie 1989, perioada similară cu cea interbelică. La scara istoriei ( a „duratei lungi” cum o numea Fernand Braudel) comparaÈ›iile sunt permise È™i chiar necesare pentru a se putea emite judecăți de valoare. Rezultatele concrete deÈ›inute în cele două etape istorice (1918 – 1938 È™i 1989 – 2009) arată în ce măsură o activitate politică sau alta au fost folositoare țării È™i majorității cetățenilor ei, a contribuit la afirmarea României pe plan internaÈ›ional.
Evident, trebuie avut în vedere nivelul de la care s-a plecat.

       După decembrie 1989 s-a declanÈ™at o furibundă campanie împotriva istoriei românilor, care semănă leit cu cea de la începutul anilor ‘50. Atacate au fost toate valorile naÈ›ionale, de la Ștefan cel Mare È™i Mihai Viteazul la Nicolae Iorga È™i Nicolae Titulescu. Orice progres înregistrat de societatea românească era pus sub semnul întrebării, orice era naÈ›ional devenea blamabil. De parcă am fi trait într-o sub ...

Încă din 1866, elita politică din România a optat pentru adoptarea unei Constituţii „croită” după modelul belgian, adică cea mai democratică din Europa acelei perioade. Ulterior s-a desfăşurat o acerbă dispută privind evoluţia societăţii româneşti. În timp ce liberalii apreciau că prin adoptarea unei legislaţii moderne, avansate România se va apropia rapid de statele occidentale, conservatorii erau adepţii dezvoltării graduale a societăţii, care trebuia pregătită pentru a asimila organic progresele înregistrate deja în ţările avansate ale continentului.